Bragagiu - creaţii proprii

Seara risipi norocul
Și culorile-și descoase,
Aripele-și cată locul
Înspre țări mai luminoase.

Când cerul cu-nălțimi surâde
Trezindu-și valurile-n stele
Care pulsează tremurânde
Prinse-n avânturile mele

Prin aur veşted şi aramă
Păşeşte Anotimpul rece,
Iar ceaţa zarea o destramă
Şi orizontul îl petrece.

Gâște-au născut o strigare
Albastră din lacul de-aramă
Parcă-n apusul de Soare
Basmele nopților cheamă.

În fiecare dimineață
Ca aripa de melodie
Sideful Lebăda-și înalță
În nesfârșirea azurie.

Stele scapără prin unde
Delicate de pe ape,
Înălțimea lor pătrunde
Cu tăcere să se-adape.

Motto: Nu știam ce minune e să fii Om,
până când savanții nu m-au prefăcut în animal.

În depărtări împădurite

Înspre cerul plin în stele
Tot privesc și nu mă satur -
Chiar și voci de cucuvele
În priveliștea-i se-mbată.

Serile albastre
Pline de-ndelete -
Visurilor noastre
Aripi violete.

Pe-ale timpurilor spume
Și-ale vânturilor ruguri,
Peste troița din culme
Gâște vin în vremi de muguri.