Braconierii - Nicolae Labiş

O întâmplare cu miez



Colo-n Codrul Legănat
Ce-am văzut, m-am minunat.
Cum stătea la vânătoare
Moșul Costea, la cătare.
I-a picat o căprioară
Și a tras; moartea, haina
A cam secerat jivină.
Lângă căprioara-stană,
Iedișorul în poiană
Țopăia buimac, zbierând
Dulce-dulce și blând-blând,
Cu ochii umezi ca o scaldă
Tot ghiontea, părea că plânge
Tot ghiontea în blană caldă,
Botul și-a umplut de sânge
Și s-a șters și-a strănutat
Inima mi-a sfârtecat -
Și în Codrul Legănat
Ce-am văzut, m-am minunat.
De când Costea apucatul,
Nu l-a-nduioșat vântul...
Acum flinta a lepădat-o,
A gemut ca apucat
Și de capra împușcată
Cătinel s-apropiat.
Iedulețul tremurând,
A fugit, părea plângând,
Și-am văzut cu-adevărat
Cum moșneagu-a lăcrimat.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.