Baladă lui Francois - Nicolae Labiş

Beau la rău și beau la bine
Vin dulceag și vin amar:
Am venit Francois la tine
Supt pe buza de pahar.
Te-a bătut uitarea-n ținte-n
Zidul slăvii moarte, pe
Tine, slut la fel de sprinten
Ca străbunul Li-Tai-pe!

Mări de vis au ars cristalul
De când tu te-ai dus sub lut
Unii-n vin scăldau pocalul -
Și poșircă alți-au vrut
Eu și vin și zare iată
Supt-am fără să mă-ndoi
Precum tu sorbeai odată
Vinuri negre-n pumnii goi.

Ți-a svâcnit sub coaste ție
Li-Tai-pe cu setea sa.
În răgazuri de beție
Muntele ȚI-Lin cântă.
Caldă-ți inima-necată
În canalul cu noroi
S-a pornit în piept să-mi bată
Peste vremi acorduri noi.

M-ai chemat la groapă strajă
Când va plânge-arama-n schit
Într-un strai de maciasa
Inspirat și înroșit...
Astăzi bronzul plânge-ntruna
Și-aș veni - cu-ai mei ciraci
Dar nu-i voie-ntotdeauna
Straiul astfel să-l îmbraci!

Ți-mpânziră astăzi țara
Fanți de treflă și caro
Dornice le-atâta fiară
Grăsălanele Margot
Din străvechile potire
Sub bicisnicii trăscău
Ce-au pierdut din amintire
Svăpăiatul glas al tău.

Slut mustind de veselie
Greu ți-ai apărat hoinar
Capu-n cumpănă să știe
Câtu-i fundul la cântar.
Râsul alb al gurii tale
Sângera-n adâncul tău...
Și în plânset de pocale
Te-ai înămolit în hău...

Deh, știut-a lumea mare
Faptul trist și iscusit
Tras-ai dușcă de vin tare
Viața când ai isprăvit
Noi când ne cercăm norocul
Dăm pocalele pe gât
Și n-avem un vin ca focul
Când ne stingem de urât...


Envoi

Mult mai crunt ne bate față
Vremea azi cu-al morții mers
Azi, de te-osândește viață,
Nu te iartă pentr-un vers.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş