Baba iarnă

Autor:Octavian Cocoş


Adăugat de: Octavian

miercuri, 25 decembrie 2024

Vălătuci de fum coboară
Dinspre satul amorțit,
Ninge cu fulgi mari afară
Și pădurea a albit.

Tremură ogoru-n taină
Și se uită către cer
Din omăt își face haină
Ca să-l apere de ger.

Lacul, argintiu la față,
Istovit și temător,
Sub o platoșă de gheață
S-a ascuns prevăzător.

Ciorile îndoliate
Adunate într-un stol
Croncănind înfometate
Câmpurilor dau ocol.

Baba iarnă hohotește
Chipul ei este grotesc,
Toată lumea o hulește,
Dar copiii o iubesc.


vezi mai multe poezii de: Octavian


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iarnă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CDXIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.