Intrare în cuburi, în piramide
directă și simplă și deodată,
în care scheletul cu oase livide
nu mai sprijină vinele
la capăt cu inima-nclinată,
nici trupul nostru ritmic, cu gura
dințoasă, deschisă ca un vârtej împietrit
la locul unde-și sfârșește arhitectura
creierul albastru, hitit. Rupere și despărțire și adio
unghii de frunze zgâriind aerul cetaceu
și tragem luna peste
Clio
ca peste un genunchi de dansatoare.
O, heleșteu
cu pești zvârliți în aer - comete de fier!
Turtire până la subțirimea de var,
pe dinlăuntru de cuburi, când pier
neclarele inimi,
în zidul coastelor, -
clar.
Distribuie: