Inelul pe care cu drag mi l-ai dăruit
L-am aruncat de pe un țărm înalt, în mare
Și-am așteptat cu răbdare sub cerul cernit
Ca regretele mele, jurămintele tale
Și tot ce în suflet mi s-a întipărit
Să-mi șteargă semnele de întrebare!
Iar când lacome valurile au înghițit
Într-o secundă toți anii de neuitare
Tot ceea ce mi-a fost amintire de tine
S-a risipit treptat ca o ofrandă în mare,
Sacrificiul purtând departe de mine
Nostalgii, adevăr, iubire, chemare...
Toate legămintele lăsate în urmă
Ca în tristeți ce ne întâmpină-n cale,
Să pictezi în roz următoarea secundă
Și să-mi fie balsam mângâierile tale,
Jurând că dintre miliardele din lume
Dintotdeauna ți-am fost destinată ție
Că, dintre toate, te completez cel mai bine,
Iar inima ta de-o veșnicie mă știe...
Promisiuni că indiferent ce s-ar întâmpla
Mă vei veghea de aproape sau de departe
Și îți voi simți prezența în inima mea
Și aici pe pământ, și dincolo de moarte...
Astăzi a rămas doar o pecete pe inelar
A unui vechi jurământ sfințit de iubire,
Când mi-ai oferit toată inima în dar
Ca pe o promisiune de împlinire...
Inelul purta adânc gravat numele tău
Să te simt tot timpul alături de mine,
M-ai asigurat că sufletul tău, e al meu,
Și nu va putea uita niciodată de mine!
Mi-ai spus că închide cercul de unire
Ce va rezista peste timp neclintit
Câtă vreme două inimi bat cu iubire
Același tact în ritmul lor împlinit.
Și te-am crezut, purtându-l multă vreme,
Devenind nelipsit ca o parte din mine,
Lăsând iubirea mereu să te cheme
În inima mea ce te știa doar pe tine...
Când l-am aruncat sufletul meu a plâns
Și-am simțit din răsputeri că se opune,
Am ignorat tot ce ar fi avut de spus
Și hotărâtă, am ascultat de rațiune.
Odată cu el am renunțat complet la tine
Și mi-am adunat dorurile din rătăcire,
Privind urma de pe deget ce apune
Te-am dezlegat de jurământul de iubire!
vezi mai multe poezii de: Mihaela Ianculescu
Detalii poezie:
Distribuie pe: