Ai adormit la pieptul meu, ca un copil,
Și te veghez cu grija cea mai mare
De parc-ai fi un vas de porțelan fragil
Lucrat cu grijă și îndemânare.
Mă-ntorc spre tine și-ți văd chipul obosit
Îți mângâi părul moale, ca de lână,
Nu te trezești, însă tresari abia simțit
Când eu îți spun în șoaptă, "noapte bună!".
Te-ai scufundat profund în lumea ta din vis
Ba râzi, ba plângi, dar eu sunt lângă tine
Mă simt precum Adam cu Eva-n Paradis
Și te sărut, că nu mă pot abține.
Trag plapuma să stea mai bine peste noi,
Te mai privesc o dată, să-mi ajungă,
Rostesc o rugăciune pentru amândoi
Și-adorm și eu, că noaptea este lungă.
Acum milioane de ani, magma, o substanţă fierbinte şi lichidă, a format Pământul. Apoi magma s-a răcit treptat la suprafaţă şi s-a transformat într-o crustă solidă. Pământul însă nu s-a răcit niciodată, în interior încă se mai află magmă.
Citate şi Maxime:
Planeta Venus. Un infern, căruia depărtarea îi conferă aureolă divină. Valeriu Butulescu
vezi mai multe poezii de: Octavian
Detalii poezie:
Distribuie pe: