Agramatul şi frumoasa - Odisseas Elytis

Adeseori, La Adormirea Serii, sufletul ei primea
față de munți o ușurare, cu toate că ziua de azi
era dură și cea de mâine necunoscută.

Dar, când se-ntunecă bine și mân a preotului se
ridica peste grădina mică a morților, Ea

Singură, Dreaptă, cu prea puţinele fiinţe familiare
ale nopţii- adierea rozmarinului şi funinginea
de la coşuri- la marginea mării veghea

Într-altfel frumoasă!

Vorbe abia şoptite de valuri sau pe jumătate ghicite
într-un foşnet şi altele care seamănă cu
ale morţilor şi se sperie printre chiparoşi
ca nişte zodii ciudate, învârtindu-se în
jurul capului ei magnetic i-l aprindeau. Şi una

O limpezime de ne-nchipuit lăsa, în adâncul lăuntrului
ei, ca să se vadă adevărata privelişte

Acolo unde, alături de fluviu, luptau cu Îngerul
oamenii negri, arătând în ce chip frumuseţea
se naşte

Sau ceeea ce noi, altfel, numim lacrimă

Și-atât cât ținea meditația ei, simțeai, își revărsa
chipul ce strălucea cu amarul din ochi și cu
pomeții obrajilor imenși ca de hetairă

Întinși până-n extremele puncte ale constelațiilor
Marelui Câine și Fecioarei

"Departe de molima orașului, lângă ea am a visat o
putietate, unde lacrima să n-aibă înțeles
şi unde singura lumină şă vie din văpaia
care-mi mistuie toată ființa.

Umăr la umăr amândoi împreună să rezistăm
la povara celor ce vor veni, jurați în
extrema liniște și-n domnia astrelor,

Ca şi cum n-aș fi cunoscut, agramatul, că tocmai
acolo în imensa liniște se-aud cel mai
oribile zgomote

Şi că, de când singurătatea din pieptul bărbatului
a devenit nesuferită, a răspândit și-a semănat stele!"

poezie de Odysseas Elytis din Variaţiuni pe o rază

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Odisseas Elytis