Adina Speranta - poeziile altor autori

Erau nopți când mi se părea că ochii tăi, cărora le desenasem mari cearcăne portocalii, își aprind din nou cenușa. In acele nopți ploaia cădea mai rar. Deschideam geamurile și mă urcam, gol, pe pervazul ferestrei ca să privesc lumea. Copacii pădurii veneau înspre mine, câte unul, supuși, o armată învinsă venea să-și depună armele. Rămâneam nemiscat și cerul își cobora steagul sub care își trimisese oștile in luptă. Dintr-un ungher mă priveai și tu cum stăteam acolo, nespus de frumos în nuditatea mea însângerată : eram singura constelație pe care nu o stinsese ploaia, eram Marea Cruce a Sudului. Da, în acele nopți era greu să-ți deschizi vinele, când flăcările mă cuprindeau, cetatea urnelor era a mea, o umpleam cu sângele meu, după ce concediam oștirea dușmană, răsplătind-o cu orașe și porturi, iar pantera de argint sfâșia zorile care mă pândeau. Eram Petronius și din nou îmi vărsam sângele între trandafiri. Pentru fiecare petală pătată stingeai câte o torță.
Tii minte? Eram Petronius și nu te iubeam.

traducere Petru Solomon

Fără liliac îți este părul, iar chipul tău cel din sticla oglinzii.
Dintr-un ochi într-altul norul trece întocmai Sodomei spre Babel:
precum frunzișul de piatră spulberă turnul și cum mai spumegă crângul de sulf.

Izma iubirii-a crescut ca un deget de înger.

Să crezi: din pământ mai răsare un braț răsucit de tăceri,
un umăr ars de dogoarea luminilor stinse,

Respirația nopții îți este cearșaf, lângă tine se culcă-ntunericul.
Ți-atinge lin glezna și tâmpla, la viață și somn te trezește,
te urmărește-n cuvânt, în dorință, în gând,
el doarme ca oricare din voi, în afară te scoate, momindu-te.

Suntem aproape, Doamne
aproape și mâna în mâna.

Mânuim deja, Doamne

În bolta săbiilor se privește inima-nverzită a umbrelor.
Strălucitoare sunt lamele: cine nu șovăie-n moarte înaintea oglinzii?

Aici se mai toarnă-n ulcioare via-ntristare:

Laptele negru din zori îl bem când e seară
îl bem la amiaz' îl bem și la noapte
îl bem și îl bem
săpăm o groapă-n văzduh și nu va fi strâmtă

Călătorii: vultur şi stea.


Jos, după tot, noi,

Nimeni nu plămădeşte iarăşi din lut,
nimeni nu ne descântă nisipul.
Nimeni,
Slăvit fii, Nimeni.

Încerc să spun lucrurilor pe nume
și de fiecare dată mă lovesc
de noi dificultăți.
De exemplu, să spun violență - violenței,