Adina Speranta - poeziile altor autori

De lacrimi înfocate, vai! genele-mi sunt pline
Şi mâna-mi acum rece pe harpă a-ngheţat;
Străină mi-este lumea d-acuma pentru mine,
Căci ce-am iubit în viaţă ca visul a-ncetat.

Către domnul Petru tânăra sa fată
Într-o zi purcede tristă, dolorată.
Îşi ridică vălul cu aur ţesut.
Ca o auroră chipu-i a părut.

Eu aveam un plop de vale
Verde ca un smărăndel.
Trecătorii stând în cale
Înnoptau cătând la el.

N-o să mai vie ziua când am să las ăst soare
Ce nu îmi dete viaţa decât să pătimesc?
Sub o durere crudă, vai! inima mea moare!
Şi eu tot mai trăiesc!

Într-a nopţii pace ei sărbătoresc
Până când în aer stelele albesc.
Dar atunci în sala cea de sărbătoare
Coperit de rane un ostaş apare

Valuri de aur, mărgăritare,
Purpură, roze şi diamant
Din carul zilei de amarant
Revarsă Febus fără-ncetare.

Eu vă salut, o, noapte şi voi, o, stele albe,
Ce disputaţi domnia acestui loc mereu!
A voastră luptă-i demnă s-o vază Dumnezeu!
Vai! Omul trece iute cu faptele lui dalbe

Turcii intră-n ţară, trec, se grămădesc,
Alţii totd-odată la hotar murgesc.
Dar Ştefan cel Mare cu oştile sale
Spre Bârlad se duce şi-i aşteaptă-n cale.

Noaptea cade-ntunecoasă,
Oastea trece la bătaie,
Iar pe stânca aburoasă
Arde luna cea bălaie.

Ca o copilă blondă, frumoasa dimineaţă
În undele-azurate se scaldă cu dulceaţă.
Într-un sarai ce-şi perde piciorul în Bosfor,
Fatma abia născuse un prunc desfătător.