Acteon către fantasmă - Ion Caraion

Pasăre cu puii strânși, tremura pădurea toată.
Vânătorii ieșiseră în zori la prologul iepurelui.
Tu-n carnea mea urci tot cu scări
de-alegorii, ciclopi și temeri.
M-au sfâșiat câinii mei, m-am sfâșiat eu.
Sau mirajul.

Dimineața porni către o-nțelepciune care nu
mai era departe.
Ceva dedesubtul sufletului împacă mândria cu sângele.
Noroiul a rămas printre pietre ca o eczemă.
Năluca a rămas deasupra pădurii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.