A patra neliniște - Nicolás Guillén

În amintirea lui GARCIA LORCA



Visa, având în juru-i nardul, ceara,
măslini, garoafe, luna răcoroasă.
Granada, Federico, Primăvara.

Dormea în solitudine tăioasă,
de-ai săi lămâi ambigui străjuit,
şi muzical zvârlit lângă o casă.

Arzând de stele, noaptea, liniştit
îşi învârtea lin străvezia-i coadă
pe drumurile ţării,-n infinit.

Strigară ,,Federico!” deodată
ţigani, cu pumnii-nlănţuiţi, ce-n rând
treceau pe drumul mare-n lentă ceată.

Ce voce-a vinelor lui scurse,-arzând!
Şi-n trupu-i îngheţat ce mari ardori!
Ce paşi uşori, suavii-i paşi trecând!

Intraţi în noapte de curând, uşori,
mergeau pe asprul drum nevertebrat,
mergeau, desculţi de simţuri, suitori.

Şi Federico-n soare sta scăldat.
Granada, Federico, Primăvara.
Şi cu garoafa, nardul, luna, ceara,
cu el am mers spre piscu-nmiresmat.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolás Guillén