Ieri am băut puțin mai mult și-am râs de râsul meu pervers
Și-am ridicat paharul sus, însă cuvintele s-au șters,
Din gura mea atât grea și plină de dezamăgiri
Și-am ascultat un nou colind, având urechile subțiri.
Am șters din piept tot ce-a fost greu, tot ce-am trăit din zi în zi,
Mi-am spus că Domnul m-a iertat, privind la vechi fotografii,
Am pus în brad încă un gând și-un vis ce pare că-i pierdut
Și-am aruncat în foc un pix cu care versul s-a născut.
Am fost mahmur încât de dor am tresărit la primul plâns
Am căutat pe internet mesajul care m-a pătruns,
Fiind și eu la masa mea aveam trei scaune în plus
Două pentru ai mei bunici și pentru tata care-i Sus.
Azi m-am trezit și beau din nou același mir sfințit de sfinți
Lăsând în urmă amintiri și doruri grele de părinți,
Cu toate că m-am prăbușit și-am căutat să trec de nori
Va mulțumesc că fără voi credeam că nu există zori.
Mâine de-o fi să-mi bată-n geam o rază caldă dinadins
Voi ști că cerul m-a iubit și la fereastra mea a nins,
Măcar atât să mai privesc peste pământul meu iubit
Și oamenii mai iertători, că asta-i tot ce mi-am dorit!
Când plantele deşertului înfloresc după ploaie, furnicile mănâncă nectarul dulce din flori. Unele depozitează nectarul în corpurile lor, devenind astfel conserve mişcătoare de nectar.
Citate şi Maxime:
Suferințele Evelor sunt egale cu ispitele lor. Valeria Mahok
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Detalii poezie:
Distribuie pe: