zdrenţele fictivului - Ara Alexandru Șișmanian

zdrenţele obscure ale fictivului cu trupul de umbră şi mîinile
aprinse-n real • întinderi de sunete aride sub paraşutele
misterioase ale ecourilor • ecranele elastice îşi întind înstrăinate
infinitul imaginii • noaptea plimbă cozi cu absintul în cometă •
trecutul nostalgiei – viitorul speranţei – au fost – vor fi banalul
prezentului ce ne oprimă • frisoanele unor vechi oglinzi
străbătute de norii de incertitudine ai poziţiilor • apoi cerul se
stinse de parcă funerarul ar fi multiplicat cu văz fereastra •
...degetul venea de departe ca bobîrnacul fotografiilor congelate
veşnic • venea purtînd pe chip (oricum, oricînd) o mască de răni
pierdută-n cicatricile drumului • şi o furunculoză postpuberală
de secunde – cu părul înconjurat de o aureolă metalică de butoni
de manşetă • mergea absorbind lumina în ochii aurii unde ᾿notau
peşti verzi • mergea fărîmîndu-se şi culegînd fructele
însămînţate de fostul lui cadavru • gurile poartă în ele aşteptarea
unor nespuneri pecetluite • întîlnirea-n suspensie dintre un sens
neştiut şi nişte cuvinte nebănuite încă • paharele înoată ca nişte
peşti prin acvariul de tăcere al camerei • singur în înşelător
improbabil • zero prin circumferinţă şi centru – neant prin
zîmbet şi şarpe • ... strada decolează asemeni unui avion cu mii
de etaje – şi respiră-n pulbere anii... • neuronii se risipesc în
labirint şi-n departe – citind ziarul beznei aidoma unor fulgi de
păpădie • ninsori verzi plîng pe furiş frunziş de şoapte precum
un submarin cu insomnia în sticlă • trebuie să devori – în ciuda
silei – drumul amărăciunii pe care mergi • nu sperînd un capăt ci
ştiindu-l nesfârşit tunel • doar privirile poetului scormonesc
obscurul – căutînd în zdrenţele întîmplărilor straniul fantasmei •
arhipreotul satanic vorbeşte o limbă inventată de insecte – cu
gura devorată de silabe şi de vorace verde • misterios jongler –
98
el aruncă-n aer buzele-i înnegrite de scurtcircuituri – explozie de
tentacule electrice • apoi trece prin făpturi ce nu-i erau hărăzite –
risipindu-le – nisipindu-le • şi prin treziri succesive se eliberează
de straturi de destin • marioneta – pentru a părea cît de cît reală
– n-are altă soluţie finală decît să-şi devină odioasă • veştedă în
frunză e iluminarea moluştelor – precum secta unei nebuloase
afrodisiace • întunericul mi-a lipit palmele în spatele frunţii ca
unui medium cu poemul incandescent • înăuntrul îşi aprinde
vîrfurile – sărutînd abisul cu avisul nitescenţei • zgomote
fierbinţi încarcă aproapele • un centimetru de oră îşi
abandonează fîşiile de piele – şopîrlă năpîrlită de secunde • un
cadran de carne neagră-mi urlă-n mînă – deşi acele demente
indică numai ora scorpionului • fire de benzină albastră
colorează cu melancolie cerul straniu – se prăbuşesc în amurg
lampadarele • ciborg în ninsoarea informatică – precum o
putrefacţie spaţio-temporală cu clape • unici în dispersie nu doar
prin clipe – ci asemeni unui alfabet cu miliarde de litere purtat
de vîrtejul unui singur gînd • inteligenţe tentaculare ling,
descompunîndu-se-n nanohimere norii handicapului • negaţie
scobită a preadeterminării-i dependenţa • arhipreotul satanic îşi
înalţă-n incandescentă adoraţie braţele ca nişte roiuri de albine
roşii • da, pînă-n flaut se distribuie mamelele obscure de ceaţă
ale infinitivului • claviaturi de putrefacţii spaţiale cu ciudate
zîmbete • preambulul eului nu-şi alienează niciodată epilogul
înainte de a-l îneca în inundaţia profilactică • solitară
crucificare-n noaptea diabolică a drumurilor • prea mult sfînt se
strînge în damnat • am căzut în fine în genunchi la picioarele
mele – cheltuindu-mi înfricoşător pulberea însămînţatelor
secunde • de-acum singur mie mă rog •

Adăugat de: Lucia Eniu

vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.