zdrenţe şi ploaie - Ara Alexandru Șișmanian

zdrenţele zbîrnîie şi plouă – motorul îl explorez murind •
nefiinţele se tîrăsc pe muchii de-ntuneric • cineva neîncepe
– ceva se descepe • oblică – solitudinea se mai poate încă
arunca foarte departe • pătrund în această părăsire de sine
ca într-o junglă ilizibilă • nu cunosc silabele acestei
rostogoliri de hîrtie – ale acestor bezmeticiri libertine de
bigami beţi • mă dizolv în eprubetele inefabilului – pe
fundul muririi se depun scînteieri eterne – evanescenţe
fixate • cineva vrea să se înceapă – o nefiinţă aspiră să
evite unghiile şi unghiurile hazardului • îngheţînd, degetul
pipăie o frunză din ce în ce mai neagră • ea vorbeşte –
întoarsă spre aer şopoteşte • o lacrimă cu ritmul adîncit în
pulbere • melancolie cu sticla limpezită de obstacol •
migrena cade consolidată-n avis • o mască de întuneric
pătrunde chipul retroactiv • masca se retrage în chip
desenîndu-i trăsăturile • lungi scînteieri reci şi sandvişuri
de lumină tăiată – orbesc cu grămezi de strălucire
avisurile • ... şi cicatricile suspendate ale timpului – el se
scufundă erogen într-un somnambulism oblic •
imponderabil numele dezîntîmplat din eu • scara îngerilor
adormiţi – stinşi de trepte • derapaje cu pajul imposibil de
ghicit • paşi muţi în vid – grăiri de nesfârşită viziune • o
şopârlă ᾿şi culege silabele din ploaia îngheţată – ca nişte
fine coloane imobile cari o leagă cu cerul • sau poate
precum lacrimile dintr-un vast patinoar repovestit •
tăieturile luminii scriu distanţe – intrări subtile în oblicul
sentimentelor • adânc aleatoriu erodat • o clapă solitară –
16
cu multe sunete – la limita unde orga trupului se
preschimbă în spirit • cînd pianul negru ţi se ridică –
pasăre uriaşă – în noapte • de-acum, în locul pălăriei port
pe cap o tobă – şi-ascut migrene în tot mai zdrenţuitul –
trafalgar square •

Adăugat de: Lucia Eniu

vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian