Vremea de odată

marți, 01 februarie 2022

Îți mai aduci aminte vremea-n care
Purtam izvorul vieții pe spinare
Deși era cam greu să număr pașii
Și rupți în vârf aveam și adidașii
Mergeam cu tine zilnic la fântână
Ținând găleți și funia în mână

Eram copil nu unul oarecare
Visând flămând ceaunul cu mâncare

Tu mă priveai gingaș precum e cerul
Că-n mine răsărise ghiocelul
Și m-alintai la fiecare vorbă
Când așteptam să gust din a ta ciorbă
Și-mi tot spuneai balada lui Manole
Deși simțeam aroma de fasole

Spuneai mereu că apa din fântână
La orice ciorbă este cea mai bună

Îți mai aduci aminte vremea-n care
Căram cu tine lemnele-n spinare
Deși pădurea nu era aproape
Purtam de multe ori lacrimi sub pleoape
Că dincolo de orice bucurie
Mâncam tot ce-mi puneai în farfurie

Aveam pe umeri răni atât de rele
Că nu simțeam durerea de măsele

Eu te priveam de jos cu ochi de ceară
Sperând că sărăcia o să piară
Și într-o zi când eu voi crește mare
Te voi privi din nou cu ochi de soare
Și-ți voi întinde mâna cea muncită
Să te văd mamă astăzi fericită

Afară parcă ziua e senină
Și-n suflet pentru tine port lumină!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.