Vrǎjmaşul tǎu mai mare
Pe care-l poţi avea,
Nu este cel pe care-l ştii.
Te amǎgeşti c-ai fii în stare
Sǎ-l depistezi la timp
Printre cotloanele pustii.
Vrǎjmaşul cel mai mare
Pe care-l poţi avea,
Eşti tu.
Crede-mǎ cǎ am dreptate!
De nu mǎ crezi
Acu,
E treaba ta.
Cu timpul,
Sunt sigur cǎ vei observa
C-alergi pe calea
Ce duce chiar la tine
Şi nu altundeva.
Necredincios,
Prefǎcut, în valea prin care curgi
Arţǎgos,
Vei arde în focul tǎu interior
Pânǎ când cenuşa-ţi
Va deveni decor.
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: