Velaurius - creaţii proprii

Am trecut prin munți sculptați de ploi
Cerul s-a-nchis și s-a deschis pentru noi
Am ținut stelele-n palma mea
Am fost aici înainte de vremea rea

Iubirea e un lucru foarte mare,
Mai mare decât cerul şi pământul,
Mai mare decât moartea şi viaţa,
Mai mare decât tine şi decât mine.

Fiecare rană doare veșnic
Fiecare iubire nu se uită
Te-am luat în glumă, te-am ținut la distanță
Dar între noi doi a apărut o alianță

Niciodată nu se stinge astă vară,
Umbra bombei se-apropie iară.
Fără zorii ce-odată-au fost,
Vom trăi sub pământ la adăpost.

Sub cerul nopții, stelele se stâng,
Puterea mea, adânc în mine plâng.
Vrăjitoarea, destinul mi-e scris,
În foc și flăcări, viața mi s-a zis.

Sub cerul României, flacăra e aprinsă,
Cu aripi de fier, cu inimă destinsă.
Smaranda Brăescu, regina înălțimilor,
În zborul etern la cumpăna vremilor.

Sub cerul greu, în nopțile de război
Destinul nostru scris, sub steagul de noroi

Scriu aceste rânduri cu mâna tremurând

Într-un sat mic, sub cerul senin,
Un suflet trăia cu un chin.
Vecinii știau, dar cu toții tăceau,
Doar cu șoapte și bârfe, nimic nu făceau.

Balaurii veghează, zmeii pândesc,
Muma Pădurii te învăluie, misterele cresc,
Luceafărul răsare, în întuneric strălucește,
Legenda românească, etern trăiește.

Sub cerul negru, dragonii s-adună,
Pact de sânge sub luna plină.
Oastea de fier, cu ochi de foc,
În lupte etern, cu un gram de noroc.