Peisaj în uitare - Vasko Popa

Din depărtate tenebre,
un șes scoate limba,
un șes neîmblânzit.

Întâmplări revărsate,
cuvinte risipite, fanate,
fețe tocite.

Când și când
câte-o mână de fum/

Suspine fără vâsle,
gânduri fără aripi,
priviri fără adăpost.

Când și când
câte-o floare de ceață.
Umbre deșălate
scurmă tot mai lin
cenușa fierbinte a hohotului.



Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasko Popa



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.