Mâini incendiate - Vasko Popa

Incendiate
se scufundă două mâini
în largul cerului.

Nu se-agață de steaua
care plutește-n jurul lor
și se crucește clipind.

Își spun ceva cu degetele.
Cine-ar putea tălmăci
limba degetelor incendiate?

Și-ating cu solemnitate palmele
în semnul grinzilor casei.

Oare vorbesc despre casa cea veche
pe care-au abandonat-o incendiate,
sau, poate despre cea nouă
pe care de-abia au de gând s-o ridice?



Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasko Popa



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.