Între jocuri - Vasko Popa

Nimeni nu se odihnește

Ăsta își mișcă ochii într-una.
Și-i mută pe spate
și vrând-nevrând merge de-a-ndaratelea.
Își pune ochii la călcâie
și vrând-nevrând se-ntoarce
cu capul în jos.

Ăla s-a transformat în urechi.
A ascultat tot ce-I mai nemaiauzit,
dar s-a săturat
și arde de nerăbdare să devină iar
el însuși,
dar fără ochi, nu vede cum
Ăstălalt și-a descoperit toate chipurile
și unul după altul
le-a azvârlit peste acoperiș. Ultimul chip
și l-a aruncat sub picioare și-acum
își acoperă fața cu mâinile.

Cel de-aici și-a-ntins privirea,
a lungit-o de la un deget la altul,
și merge pe er în echilibru,
întâi mai încet, apoi mai repede
apoi din ce în cem ai repede.

Cel-de-colo se joacă cu propriul lui cap.
Îl aruncă-n aer
și-l prinde pe arătător,
sau nici măcar nu-l mai prinde.

Nimeni nu se odihnește.


Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasko Popa



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.