Gheorghe cel negru - Vasko Popa

Mă și privește capul meu din țeapă.
În orice caz nici eu, nici voi, noi nu mai suntem.
Puteți și bănui!

…Sufletul lor! Și focarul lor dulce!
Și luna lor cornută de pe frunte!
Și vipera din ochi!
Să mai existăm și noi odată…

La cheia înflorită a existenței,
cea din fundul mării de sânge câinesc –

Urmați-mă fără re-ntoarcere
voi, cei fără de viitor,
veniți după mine,
dacă sunteți în stare!

Cu cuțitul!... le ceru′ și tăria lor!
Moartea, de mult s-a săturat de noi.
Lupii mei, deci, la cuțite, voi,
durerii cei eterne mult iubiți.

Țestele vă și apar la rânjet, de pe țeapă;
în orice caz nici voi, nici eu, noi nu mai suntem.
Ei bine, da?


Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasko Popa