Cireșul a înflorit și fluturi ednici de fum,
Au colorat în galben ale tale aripi lungi;
Un mugur de lumină în lutul de cenușă,
E leagănat de vânt aidoma unui cânt boem.
Costișa urcă trăsurile spre Soarele cu petale,
Un alt fum de izmă mă înconjoară ca-o rază,
Bordeie tătărești, femei cu mâinile în șold,
Holbesc înspre mine ochii cu muștele pe tâmple.
Dar eu îmi scutur vremea în mână cu floarea de cireș,
Mai albă ca nicicând, miroase a mirese;
Rugina de pe casă pare-o trenă arămie,
Și mii de franjuri gri țes ierbii evantaie.
La umbra unui nuc bătrân, o pasare își făcu cuib,
Și bea din fructul maroniu al sevei condei,
Ciripesc vrăbii durute ca cerneala unui miop,
Mircea stând în poartă, mă invită la un tumult.
Rădăcini portocalii învie al copacului suflet,
Firișoare ca niște vene sângele albastru îl duc,
Înspre piatra fără cheie doar cu duh bun și sfânt,
Energia ta vibrantă face sârma ca să tremure.
Curge roua pe veștede frunze, ursuleț de pluș maro,
Urechiușe ce ascultă basmul meu, șoptiri de îngeri,
Că te-a nins, că te-a plouat, ori o arșiță te-a uscat,
Nimeni n-o să știe în veci, doar când vezi mai poți să crezi.
În grădina casei tale mierea văruiește pământul,
Pana albă ca hulubul are în vârf cuvântul tău,
Eu înmoi în vânt o foaie ninsă rece, de hârtie,
În memoria ta demnă, toate păsările s-au strâns.
Sunt aici pe hornul casei pentru cei ce le pot vedea,
Înșirate în dreaptă linie îmi inspiră pana grea,
Simt în suflet apăsare ca un timp neschimbător,
Vrând să plec de lângă tine, mâna ta îmi mângâie mâna ușor.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Detalii poezie:
Distribuie pe: