UNEORI, ÎN VIS…
( ,, O călătorie la capătul nopții’’ )
Uneori visez, că sunt poet și pot să scriu
Despre ceea ce aș fi vrut, poate în altă viață ca să fiu
Aș fi dorit să fiu explorator, pe continentul încă nedescoperit
Să fiu primul care am gasit cetăți și femei greu de cucerit
Mai visez că sunt un pictor mare, tânăr și atât de talentat,
Recunoscut celebru, de regi și ale lor consoarte mereu curtat,
Înconjurat la baluri fastuoase de cochete și indecente curtezane,
Care de mine se vor pictate ca modele nude, fără multe fasoane.
Uneori simt că aș fi putut să fiu un sofisticat compozitor de jazz,
Cântând la pian si saxofon, solo-uri și blues-uri unicat
Aclamat după concerte, fugind apoi cu dive într-un amor mai sincopat.
Dar toate visele ușor, ușor, se opresc în pragul prăfuit al dimineții,
Când mă salvează ceașca de cafea fierbinte, apoi cum fac poeții
Așezat la micul scrin, privind pierdut pădurea, încep din nou să scriu
Despre tot ce am visat și în altă viață poate aș fi vrut să fiu.
Tu mă asculti mereu zâmbind, ești cuminte și atât de răbdătoare,
Incât prefer să fiu doar băiatul norocos ce îți aduce mereu o carte și o floare.
vezi mai multe poezii de: ZAHARIA IOAN CRISTINEL
Detalii poezie:
Distribuie pe: