Autor:Vasile Toma
Adăugat de: Vasile Toma
duminică, 09 august 2026
Cu ce-aș putea opri stingerea clipei? Cu pietre, cu săruturi, cu-amintiri? Purtați mereu de cântecul aripei uităm cărarea simplei fericiri. Nu-i un miracol că te întâlnesc, e poate-o sărbătoare-a primăverii în care, din iubire, înfloresc și arborii și stelele tăcerii. E-o nerăbdare a speranței dulci și a luminii prinse în cascadă. De ce-aș dori să mai opresc atunci această stingere doar amânată? Că dragostea e înviere pură ca după un incendiu, în natură!
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Casele din Elveţia au acoperişuri înclinate pentru a preveni acumularea de zăpadă pe ele.
Disciplina este sufletul unei armate. George Washington
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Detalii poezie:
Distribuie pe: