Arie şi ecou - Ştefan Augustin Doinaş

atît de puţin că prisosul inundă
atît de durabil că a şi dispărut
ca gemenii-n nucă stau evii-n secundă
popoare întregi locuiesc un sărut

atît de tîrziu că e iarăşi devreme
atît de oribil că e nespus de cast
un licăr mărunt ce burează în steme
confiscă distanţa şi-o umple de fast

atît de puternic că totu-i o rană
atît de banal că luceşte ca nou
o! arie-a lumii absent suverană
pe cine-ntîlneşti că te-ntorci ca ecou?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.