Sonetul XXV [Il Canzoniere] - Francesco Petrarca

Traducere de Octavian Cocoş

Doar în moarte îşi poate găsi pacea sau poate fi deziluzionat de cea pe care o iubeşte.

Cu cât mă duc spre clipele funeste
când jalea omenească e curmată,
cu-atât mai scurt e timpul dintr-o dată,
nu-i pasă de speranţe sau proteste.

Şi-n gând îmi spun: „Curând, fără de veste,
amorul tace, căci ţărâna toată
mă va-nveli ca neaua afânată
şi chinu-i gata; pace-n juru-mi este:

căci ia cu el speranţa ce vibrează,
cea care m-a înşelat o vreme lungă,
şi râs şi plâns şi teamă şi mânie;

şi voi privi cum alţii vor s-ajungă
la lucruri vane, cum înaintează,
şi-apoi suspină c-o durere vie.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.