Sonetul XLVII [Il Canzoniere] - Francesco Petrarca

Traducere de Octavian Cocoş

Să fie preaslăvite zi, an, lună,
şi anotimp, şi vreme, locu-n care
într-un ceas bun văzut-am cu stupoare
doi ochi frumoşi ce-aveau să mă răpună;

şi-acea pornire dulce şi nebună
când m-am apropiat de-Amor prea tare,
şi arc, săgeţi, lovind fără cruţare,
şi rănile din inima mea bună.

Şi preaslăvită fie elocinţa
cu care am rostit al doamnei nume,
şi lacrimi, şi suspine, şi dorinţa;

şi-acele coli pe care-am scris anume
să fiu faimos, şi gândul, şi fiinţa,
ce doar pe ea o vor din astă lume.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.