Sonetul I From fairest creatures we desire increase - William Shakespeare

De la făpturi splendide vrem urmași,
Ca frumusețea rozei să nu piară,
Cum celor duși pe ultimul făgaș,
Erezii amintirea le-o purtară.
Dar tu, ochilor sclav prin excelență,
Cu propria-ți substanță te hrănești
Provoci doar foame unde-i abundență,
Dușman fiindu-ți, ție crud îți ești.
Tu care ești al lumii ornament
Și-al primăverii unic vestitor,
În glodul propriu te scufunzi încet,
Și ești zgârcit fiind risipitor.
Arată milă lumii cât de cât,
De nu, ce-i datorezi, du în mormânt.



Traducere: Adrian Vasiliu

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.