Sonet de toamnă ( Sonnet d'automne) - Charles Baudelaire

Îmi spun ochii tăi limpezi, de cristal:
„Bizar amant, cum de-ți sunt eu sortită?”
-Fii bună, taci! Inima-mi plictisită
De tot ce nu-i candoare de-animal,

Nu vrea să-i știi secretul infernal,
Zână-ale cărei mâini la somn invită,
Nici soarta ei, de flăcări povestită.
Detest dorința, gându-mi e calvar.

Să ne iubim! Amor, cel din firidă,
Întinde tenebros arcul fatal.
Știu ce conține-al său vechi arsenal:

Crime, orori, folii! - O, mărgărită!
Nu ești, ca mine,-un soare autumnal,
O, albă-a mea, o, rece Margarită?

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.