Si-atunci mă închid în tăcere plângând,
Cuvântul mi-e mut... doar necuvinte...
Asemeni cu vântul prin frunze bătând,
Iar glasu-i e mut... fără cuvinte...
Doar ochii mai spun durerea ce am,
Ce sfâșie viață din mine...
Răzbind prin a pupilelor geam,
Stropi de mărgean... din mine.
Iar mâna în tremur înșiră pe foi,
Cuvinte -a tăcerii din suflet,
In glasul penei eu îmi înmoi ,
Tăcerea ce zace în suflet .
Tăcut este totul în jur şi pustiu ,
Tăcută e chiar şi tăcerea ,
Doar pana în şoapte mai spune ce scriu,
Spărgând cu glasu-i tăcerea.
vezi mai multe poezii de: Franko
Detalii poezie:
Distribuie pe: