“Albatroşii şi pescaruşii nu-s, aşa cum cred unii,
Păsări, da’ deloc, deloc’’, a zis Billy danezul.
“Cum nici alte păsări ale mării nu-s, nici pasărea furtunii,
Ele-s doar duhuri ale marinarilor morţi – ăsta mi-i crezul.
Păsările, pescarii de-acoloşa, nu-s decât sufleţelele pierdute
Ale ălor înecaţi – dajdie plătită de marinari fiecărui ghinion –
Iar bătrânul, semeţul albatros cu-aripile larg desfăcute
Ar putea fi marele-amiral Noe sau amiralul Nelson.
Fericită viaţă au. Plutesc şi se scufundă, pescuiesc,
N-au carturi de făcut, valsează, bat din aripi doar.
Când trece-o navă, zboară deasupra ei şi se zgâiesc,
Curioase să vadă cum o mai duce azi bietul marinar.
Când vântul îmi face oasele de sticlă pe teugă, jur, frăţioare,
(Deşi poate nu-i deloc creştineşte) că-mi doresc cu-ardoare
Să fiu eu măreţul albatros care plonjează-n mare,
Regele păsăretului marin din zare-n zare.”
Distribuie: