Toamna târzie - Sara Teasdale

Noapte lirică a toamnei târzii ce zăbovește,
Câmpuri umbroase, fără miresme, dar pline de cântec,
Fără de păsări, doar trilul lipsit de patimă al insectelor,
Neîncetat, insistent.

Sunetul de corn al cosașului și, departe, sus în arțari,
Roata cicadei măcinând încet tăcerea,
Sub o lună în descreștere, palidă și frântă,
Ostenită de vară.

Lăsați-mă să vă țin minte, voci ale micilor insecte,
Buruieni în lumina lunii, câmpuri împletite cu astre,
Lăsați-mă să vă țin minte, căci iarna va veni curând,
Așternută în zăpadă și lipsită de inimă.

Șoptiți binecuvântarea voastră mută peste sufletul meu
În timp ce privesc, o, câmpuri ce vă odihniți după seceriș,
Așa cum cei ce se despart privesc îndelung în ochii spre care se apleacă,
Ca nu cumva să-i uite.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale