Copil, mă uimea peste Prut o biserică
în care intra o căruţă cu cai,
grămada de grâu - o cocoaşă himerică -
vărsa un miros de făină de rai.
Nici cruce spre nori, nici odăjdii pe-afară,
doar saci şi-armăsari şi lumină de roţi
şi îngerii puberi zburând să nu moară
spre mine, prin valuri, prin flori în saboţi.
O rugă-am şoptit, un descântec de clipe
spre malul de ceaţă cu-armonici plângând,
şi îngerii zvelţi şi-mpuşcaţi în aripe
în mine primeau adăpost mai curând.
Să nu mă mai mir niciodată găsindu-mi
în fiece os câte-un sfânt prea curat
că-n trupu-mi cu ceaiuri umplut şi cu gându-mi
respiră-o biserică veche de sat.
Biserică-a mea ce-ai venit pe-o corabie
ca Noe în funii de spaimă încins.
Lumină de îngeri salvaţi, Basarabie,
altarul din inima mea neînvins.
Distribuie: