Vampirul - Rudyard Kipling

A fost un prost și și-a făcut rugăciunea
(Chiar ca tine și ca mine!)
La o cârpă, un os și o șuviță de păr
(O numeam femeia căreia nu-i păsa),
Dar prostul a numit-o frumoasa lui doamnă
(Chiar ca tine și ca mine!)

O, anii pe care îi irosim și lacrimile pe care le irosim
Și munca minții și a mâinilor noastre,
Aparțin femeii care nu a știut
(Și acum știm că nu a putut niciodată să știe)
Și nu a înțeles.

A fost un prost și bunurile lui le-a cheltuit
(Chiar ca tine și ca mine!)
Onoare și credință și o intenție sigură
Dar un prost trebuie să-și urmeze înclinația naturală
(Și nu era nici pe departe ceea ce doamna voia să spună),
(Chiar ca tine și ca mine!)

O, truda pe care am pierdut-o și prada pe care am pierdut-o
Și lucrurile excelente pe care le-am plănuit,
Aparțin femeii care nu știa de ce
(Și acum știm că nu a știut niciodată de ce)
Și nu a înțeles.

Prostul pe care l-am dezbrăcat până la pielea lui prostească
(Chiar ca tine și ca mine!)
Pe care l-ar fi putut vedea când l-a dat deoparte --
(Dar nu este înregistrat că doamna a încercat)
Așa că o parte din el a trăit, dar cea mai mare parte a murit --
(Chiar ca tine și ca mine!)
Și nu rușinea și nu vina

Ceea ce înțeapă ca o arzătoare albă.
Începe să realizeze că nu a știut niciodată de ce
(Văzând că, în sfârșit, nu a putut niciodată să știe de ce)
Și niciodată nu a putut înțelege.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rudyard Kipling