Anacreon, părinte al vitalei bucurii;
Ovidiu, sacerdotul ştiinţei iubitoare;
Quevedo, pur caliciu de veselă ardoare;
Banville, discipol orfic al sacrei Armonii;
şi-n rând cu voi şi alţii, ai zilei veseli fii,
cărora le vorbeşte iubirea-nchisă-n floare,
albine ce deasupra vieţii fac în zare,
pe-un magic Hymet, mierea suavei poezii.
Îmi place râsul vostru, surâzătoare muză,
şi ritmurile voastre de tari arome pline,
nu versul beat de umbră şi patimă confuză
ca un barbar ce-nfruntă luminile latine;
când vede-n faţă masca şerpească de Meduză,
se teme ciocârlia-mi cu triluri cristaline.
Traducere – Ștefan Augustin Doinaș,
Ruben Dario, versuri alese, Editura pentru Literatură Universală, 1967
Distribuie: