Românul nostru cel bun
...
Te-ai dus purtând cu greu
A vieții grea povară,
Târând-o sus, pe scară
S-o dai lui Dumnezeu:
Dragostea de țară!
...
Te-ai născut să trăiești român
Român să pleci din țara-n care
Ți-a fost spital și rece închisoare
Cu care n-aveai multe în comun!
...
Căci tu spuneai adevăru-n față
Și pentru mulți vânzători de țară,
Erai ghimpele ce nu-nceta să doară
Și s-au decis să nu te lase-n viață!
...
Și te-a chemat la ceruri poezia,
Îndrăgostită de geniala-ți minte,
Să-mparți cu ea acolo, fantezia
Ce ți-a născut versurile sfinte!
...
Cum să-nțeleagă reaua plămădeală,
Chipul născut din noroc și lut,
Că în tine dragostea de țară
Îți este spadă și fior și scut?!
...
Trăiască nația! Strigai ades pe stradă
Când întâlneai în drum un cunoscut,
Voiai ca toți românii să te vadă
Ca pe românul pentru ei născut!
...
Și n-ai murit cum toți românii mor,
Ai fost român, dar nu obișnuit
Ne-ai fost cel viu, atât cât ai trăit
Și ai murit, să fii nemuritor!
Cele mai înalte obstacole de sărit în competiţiile de cai pot avea doi metri sau chiar mai mult, fiind mai înalte decât caii. Nu este tocmai uşor pentru căluţi să sară peste ele.
Citate şi Maxime:
Pictura este reprezentarea formelor vizibile. Gustave Courbet
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: