Blestemata (II) - Rafael Alberti

Nu vreau să râzi, nu, niciodată,
nici să-ți vopsești cu-albastru ochii,
nici pudră de orez să-ți dai pe față,
nici să-ți pui fusta stacojie.

Ci vreau să te văd foarte serioasă,
ci vreau să te văd veșnic foarte palidă,
ci vreau să te văd veșnic plângând,
ci vreau să te văd veșnic cernită.


Traducere Geo Dumitrescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.