Defăimare - Rabindranath Tagore

De ce ai lacrimi în ochi, copilul meu?
Ce oribil din partea lor
să te certe mereu degeaba!
Ți-ai pătat degetele și fața
cu cerneală în timp ce scrii -
de aceea te numesc murdar?
O, vai! Ar îndrăzni să numească
luna plină murdară pentru că
și-a pătat fața cu cerneală?
Pentru fiecare fleac te învinovățesc,
copilul meu. Sunt
gata să găsească vina pe nimic.
Ți-ai rupt hainele în timp ce te jucai
- de aceea te numesc
dezordonat?
O, vai! Cum ar numi o dimineață
de toamnă care zâmbește
prin norii ei zdrențuiți?
Nu lua în seamă ce-ți spun, copilul meu.
Fac o listă lungă cu faptele tale rele.
Toată lumea știe cât de mult iubești lucrurile dulci
- de aceea te numesc
lacom?
O, vai! Cum ne-ar numi atunci pe noi,
cei care te iubim?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore