privire (s) - Ara Alexandru Șișmanian

unde începe oceanul privirii (s) • această jumătate a numărului 8 •
această palidă jumătate a infinitului în picioare • purtată de un abis
masiv de muzică • peste planete sălbatice de anamneză • pustiite
de apele de iarbă ale zărilor de amnezie • ca adîncurile unor
frisoane reci • străbătute de priviri • scufundări de păduri privesc
prin apă fiorii amintirii • şi bolovani de gheaţă sclipesc stins
tăcerea craniilor în albiile fără nori • o privire atentă clădeşte
acestea în căuşul unui vid • şi o coroană de linişte e ochiul răsărit
din adîncuri peste planta umană • un soare vid veghează cerul de
neant • şi o lumină putrezind e înserarea adîncită înspre noapte • o
scufundare se ridică prin păduri • ca un potop al întunericului • pe
care privirea şi l-a imaginat • ca să-l poată privi • jos-sus o unduire
lină de abisuri • descifrează secretul înălţării fără sfîrşit • pe care
valul doar o bănuie în aripă • soarele s-a acoperit de păduri •
crescute sub apă • şi o sîhlă nestrăbătută doarme noian pe abisul
luminii • o ultimă insulă a pierit în întuneric cu somnul ultimului
ei locuitor • şi-un singur palmier dezgheaţă din străfunduri
înecurile veşnice • s-au scufundat sub tăcere ultimele zări •
permeate de o adiere • şi-un deal uriaş cată-n jur mirat • surprins
de infinitul propriei lui singurătăţi • paşii chiar au coborît în albii
ramuri de abis înflorit • ca tenebra carbonizată a unor aripi de
demult • şi treisprezece creiere de zei au închis într-un gheţar
boarea oarbă pierdută de buzele tăcerii celor care n-au vorbit
nicicînd • şarpele însuşi a adormit într-o rămăşiţă de infinit •
cîntărind în solzi amara lui disoluţie • şi visînd că infinitul însuşi
nu e decît un şarpe scindat • pe care privirea a uitat să-l vadă •
geamănă privirii (s) privirea (ş) • ascunde o taină în plus • cîte
profunzimi zac într-un străfund de privire • mîlul de pe ghearele
vulturilor visează • stranii putregaiuri de retine ce văd • scrijelind
printre marile absenţe • pustiuri acefale nicăieri de gît inventate
mai aprig • ca un val ce îngropat sub inerţiile mormintelor de
ţărînă, se zbate totuşi viu • astfel sufletul închis în vis ca-ntr-o
temniţă • scrijeleşte sălbatic • zidul de somn • căci o taină-n plus
implică o mai adîncă durere • un subsol al durerii de apoi • un
şarpe meditează subteran • ascuns în umbra seminţei lui

Adăugat de: Lucia Eniu

vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian