Poezii despre Primăvara:

Au pornit ușor la fugă
Firicele din troiene,
Iar privirile din mugur
Privesc lumea printre gene.

Este frumos cu primăvara înflorită
Și înflorit mă simt acum și eu;
Să tot privești natura abia trezită
Cu câmpiile ce-au scăpat de greu.

Vorbesc cu mine, aşteptând
Ca niciodatã, primãvara
Aştept – grãunte germinând
Ca verde sã-mi aleg culoarea.

Într-o zi fără de veste
din trecutul îndepărtat
Soarele zvâcnea pe creste
calm sau poate zvăpăiat.

Pescăruși la mal
Sub soarele amiezii
Liniștea văii

Oglinda apei
Toate amintirile
O poezie

Eminescu nu-i acasă
plecat iar să moară-oleacă
negăsind moartea mireasă
și-a băgat pana în teacă

Aseară am zis să-ncep să cânt,
Să dau sunet ce-mi vine.
Să completez al meu cuvânt
Cu muzica din mine.

Sub liliacul plin de nostalgii
Mă regăsesc întors din pribegii
Și caut printre flori seară de seară
A lumii rătăcire milenară.

Pe-ale timpurilor spume
Și-ale vânturilor ruguri,
Peste troița din culme
Gâște vin în vremi de muguri.