Lui Wordsworth - Percy Bysshe Shelley

Poet al firii, ai plâns aflând că toate pier,
Să nu se mai întoarcă niciodată:
Copilăria, tinerețea, prietenia și iubirii primă strălucire
S-au dus ca vise dulci, lăsându-te în jale.
Simt și eu aceste suferințe-obișnuite. Dar o pierdere e a mea,
Pe care și tu o simți, însă doar eu o deplâng.
Ai fost ca o stea solitară, a cărei lumină strălucea
Peste o barcă fragilă, în vuietul miezului de noapte al iernii:
Ai stat precum un refugiu clădit din stâncă
Deasupra mulțimii oarbe, învrăjbite:
În sărăcie demnă, glasul tău a țesut
Cântece închinate adevărului și libertății —
Părăsindu-le, mă lași să sufăr,
Căci ai fost, iar acum ai încetat să mai fii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.