așteptând inevitabilul
mă uit la o pisică cu blana roșcată
ochi verzi oblici
cum mișcă din coadă
ca un pendul
care gonește clipele
le aruncă în dreapta
în stânga
așteptând inevitabilul
mă întreb de ce nu am nouă vieți
de ce universul are cifra nouă
de ce nu e totul previzbil
dar atunci așteptarea nu s-ar mai termina
inevitabilul nu ar mai fi inevitabil
și pendulul acesta care mă înnebunește
nu s-ar mai opri
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Cu drag, Adina!
Ina M. vineri, 26 iulie 2019
Mulțumesc, Ina, pentru frumosul comentariu în versuri :)
Te îmbrățișez cu drag! :)
Adina Speranta (autor) vineri, 26 iulie 2019
Pisica timpului gonește
Cu coada clipele...- ostenește
S- alerge praful din secunde
Ce caută gânduri profunde.
Și trece noaptea peste gene
Când sufletul în vise geme,
Pisica timpului pândește
Când conștiința se trezește.
Debia atunci poți mângâia
O blană deasă c- o nuia
Din care puricii de stele
Sări- vor peste- a tale iele
Ce vor fugi din fruntea strânsă...
Și va fi iar frumos destinsă.
Pisica timpului e blândă
Când dragostea de viață- abundă!
Ina M. miercuri, 24 iulie 2019
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: