bătrânul își aduna ochii de jos
și mângâia cu ei norii
noi eram goi și împletiți
ca spicele blonde aveam mâinile
eu te-am adus în Anglia
am călătorit cu trenul și am zburat
deasupra oceanelor
noi am unit cerul cu pământul
și l-am cusut cu pădurea
îți amintești? era toamnă și flori nu mai
vedeai decât sedate supuse
florile aveau gură iarba avea ochi ca
ai noștri norii aveau buze și
luna avea picioare lungi și roșii
când am intrat în castel acolo în
Anglia eu am citit scrisul sângeriu
de pe perete
ți-l arătăm și ție cu degetele șoptit
cu degetele moi
tu mi-ai propus somn un ochi de odihnă
eu ți-am răspuns că vine vara
și ți-am dezlipit o celulă și am suflat peste
ea și ea a devenit o libelulă
avea aripi transparente de-un verde pur
atunci am văzut pentru prima
oară pleoapele mării și atunci
când te-am iubit ciudat și intens
atunci cromozomul s-a înecat în
sângele nostru comun
Gorila pe nume Koko a fost învăţată de oameni să vorbească prin limbajul semnelor. De asemenea, Koko a adoptat o pisicuţă şi a îngrijit-o aşa cum îşi îngrijesc oamenii animalele de companie.
Citate şi Maxime:
Primăvara este cel mai sigur mijloc de locomoţie al îndrăgostiţilor! Costel Zăgan
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Detalii poezie:
Distribuie pe: