„Măr trupesc, Femeie plină, Lună arzătoare” - Pablo Neruda

Măr trupesc, Femeie plină, lună arzătoare,
miros întunecat de alge, împletire de mâl și lumină,
ce tainică știință e strânsă între coloanele tale?
Ce noapte primordială atinge Omul cu simțurile sale?
Ah, Iubirea e o călătorie prin ape și stele,
prin aer sufocant, prin furtuni ascuțite de grâne:
Iubirea e un război al fulgerelor,
și două trupuri răpuse de o singură dulceață.
Sărut cu sărut îți acopăr mica infinitate,
marginile, râurile, satele tale minuscule,
iar un foc genital, transfigurat de plăcere,
alunecă prin îngustele canale ale sângelui
pentru a zămisli o garoafă nocturnă,
pentru a fi, și a nu fi decât lumină în întuneric.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.