Cât de chibzuit doarme o pisică,
doarme cu lăbuțele și cu postura ei,
doarme cu ghearele-i viclene
și cu sângele ei nepăsător,
doarme cu toate inelele –
un șir de cercuri arse –
ce-au făurit ciudata geologie
a cozii sale de culoarea nisipului.
Aș vrea să dorm ca o pisică,
cu toată blana timpului,
cu o limbă aspră ca cremenea,
cu sexul uscat al focului;
și, fără să vorbesc cu nimeni,
să mă întind peste lume,
peste acoperișuri și peisaje,
cu o dorință pătimașă
de a vâna șobolani în visele mele.
Am văzut cum pisica, în somn,
se unduia, cum noaptea
curgea prin ea ca o apă întunecată;
și uneori părea că va cădea
sau poate se va prăbuși
în nămeții goi și pustii.
Uneori creștea atât de mult în somn,
ca străbunicul unui tigru,
și sărea prin întuneric peste
acoperișuri, nori și vulcani.
Dormi, dormi, pisică a nopții,
cu solemnitate episcopală
și cu mustața sculptată în piatră.
Ai grijă de toate visele noastre;
stăpânește obscuritatea
vitejiei noastre adormite
cu inima ta neînduplecată
și cu gulerul bogat al cozii tale.
Distribuie: