Sonetul LXXXI - Pablo Neruda

Și acum ești a mea. Odihnește-te cu visul tău în visul meu.
Iubirea, durerea și truda – toate trebuie să doarmă acum.
Noaptea se rotește pe roțile ei nevăzute,
iar tu ești pură lângă mine, ca o chihlimbară adormită.

Nimeni altcineva, iubito, nu va dormi în visele mele. Vei merge,
vom merge împreună peste apele timpului.
Nimeni altcineva nu va călători prin umbre alături de mine,
doar tu – veșnic verde, veșnic soare, veșnic lună.

Mâinile tale și-au deschis deja pumnii delicați
și au lăsat să cadă semnele lor moi, plutitoare; ochii ți s-au închis ca două aripi
cenușii, iar eu pornesc

în urma ta, urmând unduirea apelor pe care o porți și care mă poartă
departe. Noaptea, lumea și vântul își țes destinul.
Fără tine, eu sunt visul tău – doar atât, și asta e tot.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.