Gentleman singur - Pablo Neruda

Tinerii *maricones* și *muchachas* înfierbântate,
Văduvele grase, delirând de insomnie,
Tinerele soții însărcinate de treizeci de ore,
Și motanii răgușiți ce-mi traversează grădina noaptea,
Ca un șirag de stridii sexuale palpitând
Îmi înconjoară casa solitară,
Dușmani ai sufletului meu,
Conspiratori în pijamale
Ce schimbă săruturi adânci pe post de parole.
Vara radiantă scoate la iveală îndrăgostiții
În regimente melancolice,
Cupluri grase și slabe, fericite și triste;
Sub cocotierii eleganți, lângă ocean și lună,
E o viață continuă de pantaloni și chiloți,
Un zumzet de la mângâierea ciorapilor de mătase,
Și sâni de femeie ce lucesc precum ochii.
Funcționarul, după o vreme,
După plictiseala săptămânii și romanele citite în pat noaptea,
Și-a futut hotărât vecina,
Și acum o duce la filmele acelea jalnice,
Unde eroii sunt cai sau prinți pătimași,
Și îi mângâie picioarele acoperite de un puf dulce
Cu palmele lui arzătoare și transpirate, mirosind a țigări.
Noaptea vânătorului și noaptea soțului
Se unesc precum cearșafurile și mă îngroapă,
Și orele de după prânz, când studenții și preoții se masturbează,
Și animalele se încalecă pe față,
Și albinele miros a sânge, iar muștele bâzâie coleric,
Și verișorii joacă jocuri ciudate cu verișoarele,
Și doctorii privesc cu ură soțul tinerei paciente,
Și zori de zi în care profesorul, fără niciun gând,
Își plătește datoria conjugală și ia micul dejun,
Și, peste toate, amanții, care se iubesc cu adevărat
În paturi mari și înalte ca niște corăbii:
Astfel, la nesfârșit,
Această pădure contorsionată și vie mă strivește
Cu flori gigantice, ca niște guri și dinți,
Și rădăcini negre, ca niște unghii și pantofi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda