Copil brun și sprinten - Pablo Neruda

Copil brun și sprinten, soarele ce coace fructul,
Ce-ncheagă bobul și răsucește algele marine,
Ți-a făurit trupul voios și ochii luminoși,
Și gurii tale i-a dăruit surâsul apei.

Un soare negru și plin de zbucium se încurcă-n șuvițele
Coamei tale negre, când brațele ți le întinzi.
Te joci în soare ca într-un râu cu maree
Și el lasă două lacuri întunecate în ochii tăi.

Copil brun și sprinten, nimic nu mă atrage spre tine,
Totul se depărtează de mine aici, în miez de zi.
Ești tinerețea frenetică a albinei,
Beția valului, puterea grâului.

Inima mea posomorâtă te caută neîncetat,
Îți iubesc trupul voios, vocea bogată și blândă.
Fluture brun, dulce și statornic
Precum lanul de grâu, soarele, macul și apa.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda