Se transmitea de la o pasăre la alta,
întregul dar al zilei.
Ziua trecea din fluier în fluier,
îmbrăcată în vegetație,
în zboruri ce deschideau un tunel
prin care vântul trecea
spre locul unde păsările sfâșiau
aerul albastru și dens –
și acolo, sosea noaptea.
Când m-am întors din atâtea călătorii,
am rămas suspendat și verde
între soare și geografie –
am văzut cum funcționau aripile,
cum se transmiteau parfumurile
prin telegraful de pene,
și de sus am văzut cărarea,
izvoarele și țiglele acoperișurilor,
pescarii la treaba lor,
pantalonii de spumă;
le-am văzut pe toate din cerul meu verde.
Nu aveam alt alfabet
decât cel al rândunelelor în zbor,
apa minusculă și sclipitoare
a micii păsări în flăcări
ce dansează ieșind din polen.
Distribuie: